În mijlocul intersecției e haos. Vehicule de fel și chip circulă în toate direcțiile, precum gloanțe trase la întâmplare. Aerul e îmbâcsit de praf, lumina este gălbuie. Claxoane pe toate tonurile de strident și strigăte ce vin de la oameni pe jumătate atârnați în afara autobuzelor, îți agresează timpanul. Toate îți umplu urechile și se revarsă în jur. E o suprastimulare de simțuri greu de descris în cuvinte.

Cu nările înfundate de praf, capul vâjâind de zgomote și ochii mijiți, mă urc în mașina spațioasă și răcoroasă a amicului meu. Pfoai! Sunt recunoscătoare că venit să mă ia de la aeroport. Deși între prima dată când am venit în Nepal și acum au trecut doi ani plini de călătorii, șocul e la fel de mare. Din siguranța mașinii, privesc forfota din jur cu un ochi obiectiv. Cert este că nicăieri nu am văzut să fie atât de haos pe străzi. Nici în Thailanda, nici în Laos, nici chiar în România. Și totuși nu se înjură, nu se ciocnesc și cumva reușesc, eventual, să ajungă unde își doresc sau au nevoie.

Primul motiv pentru care merită să călătorești în Nepal este că înveți că haosul face sens.  Când vii din Europa, unde totul este, cu diferite grade de precizie, organizat, și aterizezi în mijlocul unui vârtej mai ceva că o mașină de spălat, te lepezi repede de așteptări, îți amintești de sfinți și te arunci înainte.

“Bistare bistare” – “Incet, Incet” sau „Nepali time”.  

Există timpul învățat de toată lumea, în societate, la școală, la birou, și există timpul nepalez. Care nu are formă și definiție. E un fel de “când va fi să fie”. Fie că e vorba de durata unei călătorii cu autobuzul pe o distanță de 60 de km care îți va lua toată ziua, fie că e vorba de o întâlnire la care nepalezul vine zâmbitor o ora mai târziu, fără nici un motiv aparent, fie că e vorba de un zbor care nu decolează deși vremea e bună sau chiar de o urcare pe care tu ai vrea să alergi însă ghidul îți spune cu blândețe “bistare, bistare” (“încet, încet”) căci trebuie să îți păstrezi forțele la altitudine.

Pare că aici timpul se mișcă cu încetinitorul, că se dilată, ca și cum ar fi o resursă inepuizabilă. Nepalezii stau dimineața devreme, în praful bătăturii, cu ceaiul cu lapte în mâna, la poveșți nesfârșite. Își iau timpul, în toată forfota ce începe a se țese în jur, să savureze acel moment, al dimineții.

În miez de zi, vezi uneori nepalezi lungiți la soare, moțăind, pe prispe sau pe trepte de temple. În munți, oamenii merg sprinten însă fără grabă. Pas cu pas, sub povara, nu doar a greilor desagi, ci și a altitudinii ce apasă greu pe tâmplele și pieptul oamenilor.

Un alt motiv pentru care e musai să călătorești în Nepal este că vei uita graba. Nu–ți va servi la nimic să fii grăbit, într-un ocean de calm și încetineală. Vei învăța să lași lucrurile să se întâmple în timpul lor, nu în timpul așteptat de tine. E, poate, cea mai de preț învățătură pe care o vei lua cu tine.

Oamenii, omenia și toleranța

Sunt singurul oaspete în casa asta micuță. O rog pe gazdă să nu se deranjeze, să nu îmi facă mie mâncare specială, că voi mânca ce mănâncă și ele. A rămas singură, după ce soțul ei a murit, ca mulți alții din vale, în cutremurul ce a zguduit Nepalul, dar mai ales valea Langtang, în 2015. Două fete mai mari, sunt în Kathmandu la studii, iar cea mică a rămas cu ea aici, în casa mică și rece, cu pereții negri de fum. Stăm pe scăunele de-o șchioapă, în spațiul mic și încălzit cu balegă de iac ce arde în vatră. Îmi arată pozele cu familia, cu fetele celelalte și mă întreabă cu drag de mamă dacă mai vreau Dal Bhat.

Mă bucur că pot să o ajut în felul meu, adică mâncând și stând la ea în casă, mai multe zile. Nu mi-a cerut nimic. Nici nu ar accepta altceva. Femeile Sherpa sunt recunoscute a fi de o tărie de caracter aparte și foarte mândre. Asprimea munților le formează caracterul solid precum stâncile semețe dimprejur.

Însă Sherpa sunt doar o etnie din cele peste 30 de grupuri etnice distincte ce trăiesc în Nepal. Sunt vorbite 36 de limbi și chiar și mai multe dialecte. Și totuși, Nepalul nu este o țară întinsă, ca suprafață. Așadar, toate aceste sub-culturi, fiecare cu ale sale obiceiuri, au învățat să conviețuiască împreună în armonie și toleranță.

Nepalezii sunt un model de fraternitate, coeziune și ajutor. De altfel, ei își spun între ei Didi și Dai (sora și frate) indiferent dacă sunt sau nu cu adevărat înrudiți. Așadar, vei învăța cu siguranță ce înseamnă fraternitatea și lipsa de ranchiună între oameni. In plus, fie ca sunt buddhisti, hindu, islamici sau crestini, nepalezii sărbătoresc cu toții majoritatea festivalurilor principale din toate religiile. Ei abordează diversitatea religioasă ca pe un prilej de a petrece mai mult!

Turiștii sunt oaspeți de cinste, iar familiile nepaleze, indiferent de etnie, te vor primi ca pe un membru al familiei.

Dacă te-am convins ca trebuie să simți pe pielea ta cele descrise mai sus, e timpul sa iti cauti bilete de avion!

Desigur, la aceste motive se adaugă și cele „clasice”: priveliștile incredibile, munții, natura, cultura, buddhismul. Dar astea sunt deja arhicunoscute. E important să pătrundem dincolo de evident, că să călătorim cu adevărat într-un loc.

Înainte de a porni la drum, aruncă o privire și pe ghidul Nepalului și pe lista de echipament recomandat pentru o drumeție în himalaya.